duminică, 27 noiembrie 2011

MAC....

MAC... acele bobite din cozonacul proaspat copt in seara de Ajun, 
MAC, MAC zice rata cand e vesela pe pajiste, 
MAC poate fii presurtarea de la militar angajat (cu) contract; 
MAC sunt primele trei litere din "macaroane", 
MAC gasim pe covrigii luati in graba la colt de strada....
Pentru mine MAC, este cuvantul magic adresat de tine, catre mine, are atat de multe semnificatii, vesele, ciudate, spuse in gluma sau mai serios, un alint, care ma bucura, "dau din codita" cand il aud spus din suflet....imi dezmiarda caracterul prea puternic uneori...prea rece... imi linisteste intreaga faptura....ma amuza, ma ameteste ca un drog, ma ridica si ma tine pe un nor pufos.....placut, linistitor.....as cumpara, tot MAc-ul din lumea asta, ca sa simt mereu cum imi cuprinde intreg mosorul vietii, creand astfel o lume noua, o lume necunoscuta, totodata o lume frumoasa, in care putem fii impreuna...
MAC...este o dupa amiaza minunata, trecuta mult prea repede peste noi....am uitat de notiunea timpului, nu mai exista timp si spatiu, ne-am lasat dusi de val si a fost ceva magic....
MAC....MAC.....

luni, 21 noiembrie 2011

O CLIPA SI ATAT....

 Pentru o clipa in viata am trait ceva minunat...am pierdut acel minunat moment, a durat prea putin... si totusi a fost o clipa cat un infinit...si totusi mi-as fii dorit sa dureze un infinit de vieti...dar s-a sfarsit ...brusc...asa cum a venit.
Am dat cu piciorul....poate din cauza ca sunt nesigura pe o relatie oarecum compromisa din start....am ezitat si mi-am primit pedeapsa. Mi-a fost teama, frica, mi-au tremurat sufletul, constiinta, picioarele, genunchii si acum am ramas trista, bulversata, nu ma recunosc, parerea de rau imi macina sufletul, si nu pot oprii gandurile si intrebarea...CE AR FII PUTUT FII?
Fumez, imi afum gandurile, amintirea ta, ca sa uit, dar nici un drog nu va putea sa imi alunge miile de intrebari care imi macina toata fiinta.
"TE IUBESC FARA FRONTIERE"...Mi-ai scris, dar ai uitat sa demonstrezi cu fapte,..fara vorbe...cu gesturi....cu energia pozitiva a sufletului tau...pe care nu l-am cunoscut indeajuns.
Inainte sa apari in viata mea..am luptat sa-mi arat sufletul..si nimeni nu a reusit sa il vada ...asa cum TU, l-ai vazut, si ai vrut sa il iubesti. Mi-a fost teama, frica, am ezitat si am pierdut ...cel mai sincer suflet din jurul meu...asta este.... voi incerca sa traiesc cu asta ...mai departe....imi voi duce crucea....pentru ca am ezitat....
Ai venit in viata mea...un aer proaspat... o flacara.....ca lumina unei lumanari de tort....am  suflat...prea tare... te-ai stins...te-am stins cu vant de furtuna....care mi-a ramas acum in suflet....Ai semanat soare in viata mea...iar eu acum  culeg furtuna....CE TRIST.....nu mi-am pus nici o dorinta...Nu te-ai implinit...
Si ce frumos ar fii putut fii, daca mai aveam putin timp....mi-am deschis...sufletul....dar a fost ...prea tarziu...aveam nevoie de mai multe momente in preajma ta...nu le-am avut.....mi-a fost teama sa te iubesc....si sa ma las iubita......timpul NU ne-a lasat sa ne sincronizam sentimentele....senzatiile....toate au fost prea scurte...prea putine......
Ramai un vis...neimplinit...pierdut prea devreme....


A fost un joc...frumos...dulce, amarui...pacat ca am pierdut amandoi...a ramas doar amarul....

vineri, 18 noiembrie 2011

LINISTE. ..GALAGIE...SI... TEAMA.....

Era liniste.....prea liniste..faceam multa galagie si tot liniste era....inainte sa apari TU....acum ma agit, tremur in adancul fiintei mele...ma zbat, incerc din rasputeri sa gandesc...nu pot....nu pot...mintea si intreaga fiinta imi sunt, pline de tine, de ochii tai, privirea ta..sarutarile tale....ma dau cu capul de pereti incercand sa imi dau seama ce se intampla cu mine...nu reusesc sa deslusesc nimic din propria-mi fiinta....
Ma strange sufletul, imi acapareaza toata energia....vreau ceva si nu stiu ce ..spuneam nu demult, unei sticle de sampanie, acum aud o simfonie care, in fiecare zii, canta tot mai tare...si ma invaluie intr-o pelerina rosie care se uneste cu mine.....flutura in urma mea ridicand flacari, zbucium, trantindu-ma la pamant intr-o balta lasata pe sosea, de o ploaie rece de toamna.
Nu stiu ce fac...habar nu am...dar vreau sa te cunosc....sa aflu ce se ascunde in spatele ochilor tai....
Nu mai gandesc daca e bine sau rau ce fac....mereu am gandit prea mult, prea profund, toate intamplarile din viata mea, acum gata refuz sa mai gandesc.....am obosit sa mai gandesc....
Oglinda sufletului meu se sparge, in mii de bucati, ma sparg si eu o data cu ea, cad, tremur in fata propriei mele imagini...ce vad?....agonie....si  extaz...situatii interzise...situatii simple in care doi oameni stau de vorba intr-un parc, pe o banca...e frig....si liniste...si totusi galagie...in adancul sufletelor noastre.
Timpul...capcana vietii mele, capcana sufletului meu.......am sa il las sa treaca sa imi dezvaluie o lume noua, in care totul e simplu si usor.
E complicat, nu mai inteleg nimic, nici nu vreau. Vreau, sa fie simplu, sa fiu demna de o dragoste cum nu s-a mai vazut, plina de carouri invaluite in miresme de flori, miresme de frezii...preferatele mele.

marți, 15 noiembrie 2011

AUTOBUZE.......


Adevar graieste melodia de mai sus.....
Cred cu tarie ca e valabil si invers......BARBATII SUNT AUTOBUZE......
Cred ca am probleme cu franele...si cu pistoanele la usi....
Cam nasol...NU-I ASA?

duminică, 13 noiembrie 2011

TRECUT...

    Este curios cum, vreau sa las trecutul in urma.... Vreau sa traiesc prezentul, sa nu ma agat de trecut, dar mi se intampla sa intalnesc pe cineva din trecut, si sa imi dau seama cat de mult a influentat viata mea persoana respectiva. Uneori afllu lucruri noi despre trecut si atunci, se schimba tot ceea ce stiam despre prezent. Linistea interioara uneori imi este data de persoane cu energii pozitive din jurul meu.
    Relatii, relatii care si-au pus amprenta pe cine sunt eu acum sunt cateva, putine , prea putine..dar semnificative. 
Am invatat ca uneori barbatii pot renunuta la  cineva drag, doar ca acesteia sa ii fie mai bine in viitor, de ce imi decid astfel ei viitorul? Cine sunt ei si de ce isi asuma deciizii din viata mea?
Am revazut pe cineva din trecut, acelasi barbat inalt, jovial, serios, frumos, cu privirea blanda, care inca reuseste sa imi faca inima sa bata cu repeziciune. Tin la el , nu asa cum o faceam in urma cu ceva timp, imi e drag, ne-am iubit, a fost frumos, avem amintiri frumoase impreuna , viata ne-a schimbat pe amandoi, ne-a tradat in egala masura asteptarile...dar am reusit sa ramanem prieteni, pentru ca suntem speciali, si am fost speciali impreuna....
 De ce se intampla foarte rar ca doua persoane care au fost candva impreuna sa ramana prieteni? 
Sau uneori se apeleaza la boala pentru a strica o relatie pasionala care ne-a luat mintile la amandoi, barbatii uneori uita sa fie spontani, teama de dragoste adevarata ii face sa fuga cu coada intre picioare, lasitatea pune stapanire pe ei....
In aceste doua situatii din viata mea ei au luat deciziile, acum de ceva timp eu trebuie sa fiu rationala , sa decid ce e bine si ce e rau... si pe bune e al naibii de greu, dar rezist..
Teste si etape de trecut in viata, in fiecare zii sunt supusa unor astfel de teste.....urmeaza inca o saptamana de teste......LE VOI TRECE CU BRIO...pentru ca stiu diferenta intre bine si rau.

joi, 10 noiembrie 2011

APROPO...TE IUBESC....

Am urmarit acest material, mi se pare BESTIAL. Sincer, se potriveste perfect in viata mea......:)))

ENJOY...:))

duminică, 6 noiembrie 2011

IERTARE...

Trebuie sa gasesc in mine puterea de a ma ierta ...eu pe mine.
     Nu am crezut ca dupa atatia ani voi ajunge din nou aici, sa aman luarea unor decizii, in speranta ca poate intr-o zii altcineva o va face in locul meu, sau, sa nu mai fie necesara decizia. Insa stiu ca, amanarea unei deciizii, nu duce la luarea acesteia cu mai multa usuriinta.
Nu, nu pot fii impulsiva si spontana in luarea deciziilor, mai ales cand aceste decizii imi afecteaza toata viata, sau cel putin viitorul foarte apropiat.
     Azi, am reusit sa fac ceva ce imi doresc de mult timp, sa ma plimb, toamna prin padure pe o carare plina cu frunze ruginii si galbene, sa imi tarasc picioarele, sa-mi tavalesc gandurile, sa zboare frunzele, sa simt descatusarea viselor si sa primesc libertatea de care cu disperare am nevoie zilele astea. 
    Am reusit sa imi pun ordine in ganduri si principii, sa realizez ca faptele demonstreaza, de fapt, ceea ce simtim. Mi-am demonstrat mie insami ca sunt mai puternica decat as fii crezut, ca pot lupta pentru orice in viata, si ca pot face distinctia intre bine rau.
     Viata ma testeaza, tot ce nu ma omoara ma face mai puternica, si am convingerea ca voi reusii tot ce imi voi propune de acum inainte. Simt ca am trecut cu bine testul, am depasit inca o etapa, sunt pregatita pentru urmatoarea.
      E toamna in sufletul meu, cad frunze, bate vantul, dar nu ploua, e senin, nu mai sunt furtuni greu de indurat, s-a dus zbuciumul cararilor fara sfarsit, e o rascruce si stiu ca am ales drumul cel bun.Voi merge inainte si voi reusii.
     Urmatoarea plimbare va fii impartita cu cineva special, care si demonstreaza prin fapte ceea ce simte. 
Adio...gurita dulce.

vineri, 4 noiembrie 2011

TE IUBESC....

     Mi-ai spus aseara, intre sarutari...
     Imi tot spuneai "te iubesc"....Nu pot face fata la o astfel de declaratie, nu stiu cum sa reactionez, mi-ai spus asta dupa doar doua sarutari...e prea repede..oare? Se spune ca faptele dovedesc dragostea fata de cineva..noi nu am avut timp sa ne facem amintiri, e complicat, al naibii de complicat. Sufletul imi e inghetat, nu simt decat teama, frica,  sa il las sa se deschida. Traiesc sentimentul ca vei fii langa mine doar pentru putin timp....
     Cuvintele se spun usor, din cuvinte suntem de multe ori manipulati....oare ne sunt manipulate si sentimentele prin cuvinte?
Acum esti ...suparat pe reactiile mele...sincer, nu stiu cum sa ma comport intr-o astfel de situatie...nu stiu ce vreau.....e mai complicat decat mi-am putut imagina vreodata..... 
     Trebuie sa ma ascund, sa fiu colega la servici...iar in afara sa fiu altcineva....nu am facut asta niciodata, nu stiu sa joc teatru...sa simt intr-un fel la servici..si altfel in afara....eu ma exprim mereu....ce am sa fac daca voi simtii nevoia vreodata sa te sarut la servici....nici nu vreau sa ma gandesc.....
     Mi-ai spus ca nu te impart....cum sa nu te impart? ..deja simt ca te impart, sufletul tau e cu gandul la mine, dar fizic esti in alta parte. 
     Imi vine sa fug, sa ma ascund sa uit ca trebuie sa gasesc explicatii, la tot ce se intampla acum, dar in acelasi timp as vrea sa te cunosc mai mult, sa iti cunosc sufletul....
Si totusi tot ce simt este teama.....
Nu pot avea o relatie ..prin mesaje.....e prea complicat......trebuie sa ne vedem...sa discutam....chiar daca imi va fii foarte greu.....toata povestea asta trebuie sa se clarifice cumva.....
Si totusi...sarutarea ta....o simt si acum...pe buze....
Si iar imi e teama.....e frig....si ma doare teama  intr-un fel cum tu nu vei stii niciodata....teama de a face alegerea gresita....
     Imi pun tot mai des intrebarea: toate astea mi se intampla doar din cauza ca sunt singura si vulnerabila in ochii unui barbat casatorit?
    Sa spui te iubesc... este oare asa de usor pentru unii, exista o limita de timp in care trebuie marturisita dragostea sau este doar un truc de a manipula cu vorbele.....
Voi cat de repede ati spus te iubesc persoanei speciale de langa voi?





joi, 3 noiembrie 2011

PRAJITURA DE CIOCOLATA CU MOT DE FRISCA

"Si totusi cateva atingeri
Au fost de-ajuns sa-mi deie ameteli
Vedeam vazduhul fluturand de ingeri
Lumina-n noaptea mea de indoieli"
Florian Pitis- Ultima scrisore   
     Undeva, candva, la un moment dat,  ai aparut TU. Sa zicem M.Un tip inalt, bine facut, impresionant ca si look, cu mult "ceva", ceva care nu poate fii explicat, poate e sarm, poate e atitudine. Pe cat de sarmant pe atat de vesel, distrat, serios in unele momente, cu alte cuvinte "bun de luat acasa". Cineva zicea, uite vezi ce bine v-ar sta impreuna, nu am dat importanta, nu sunt adepta relatiilor la locul de munca.
     A trecut de atunci ceva vreme, iar din colegul vesel, ai trebuit sa fii, TU, omul care imi schimba viata, cel care ma incearca, prin decizii; decizii care nu le pot lua, care sunt foarte greu de luat, care nu sunt sanatoase (daca ai sa citesti candva aceste randuri vei stii la ce ma refer). 
     - Ai o sotie, o fetita, ele oare nu au nevoie de tine?
     - De ce? Trebuie sa fiu eu cea care imparte familia fiicei tale in doua? De ce trebuie sa hotarasc eu soarta ei, a lor???
"Pacat! Dar numai eu am simtit ceva! Am inteles! Iarta-ma nu te mai derajez!" mesaj ce imi spunea exact ce imi spun aproape zilnic ochii tai: TRISTETE, DEZAMAGIRE. Mereu taci, dai din cap, iti faci tot felul de scenarii in minte, nu vrei sa le spui, iti e teama, DE CE?
     Sa fiu eu cea care aduce un barbat casatorit in starea asta, nu m-as fii gandit niciodata, nu asta a fost intentia mea.
     Unul din pricipiile mele de viata, (NO MARIED MAN ALLOWED) acum se clatina din temelii, de ce? Toata viata am construit ziduri groase, de cetate, in jurul acestui principiu, iar tu il tulburi neinteles, nedescris.
     Decizii, decizii...cine le-a inventat, si de ce trebuiesc luate? Urasc deciziile care ne pot influenta toata viata, care ne strecoara in suflet, in minte si trup indoiala, care ne macina, la nesfarsit.
     Ma provoci, eu raspund, la provocarea de ma tine tare pe pozitie, dar ai incercat vreodata sa iti imaginezi ce lupta se da in mine?
     Ce vrei de fapt de la mine? 
Aventura?  O poti gasii in alta parte decat la servici.
Ce viitor poate avea asa o relatie infiripata intre doi colegi de servici, dintre care unul este casatorit?  
E o vorba "sa nu spui niciodata, nicodata" o simt din plin de cateva saptamani.
Sunt conviinsa ca am luat decizia corecta, rationala, dar de ce sunt asa, de bulversata, trista?
Poate intr-o zii imi vei explica, de ce eu? 
Mii de ganduri imi trec prin minte in perioada asta...Ai pierdut ceva ce ai avut ani de zile, cauti din nou acel sentiment, de siguranta, dragoste, pasiune nebuna? Sau e doar o faza prin care treci in perioada asta?
Spunea-i ca ma intereseaza gura lumii, nu ma intereseaza, dar dintr-o poveste de genul asta mereu persoana care se amesteca, "curva", iese sifonata, mereu e cea mai judecata.
Cautam mereu in viata ceea ce credem ca ne lipseste si suntem intr-o continua cautare, iar cand gasim acel ceva, vrem altceva, uitam ceea ce este cu adevarat important.
Cea  mai sfasietoare intrebare, dupa o astfel de hotarare, este: Am dat cu piciorul unei iubiri adevarate, pot fii sigura vreodata, ca a fost cea mai buna decizie?
Fluturii  (moliile) pe care ii simtim sunt oare doar aburii euforici ai flirtului?
Am fost crescuta cu simtul moralitati, daca imi place un barbat casatorit, sunt imorala? Sunt o curva? 
Primim mereu etichete in societate, e gresit, sa etichetam, pana nu am trecut prin ceva asemanator.
VREAU sa fiu cu cineva si sa ii arat dragostea oriunde in lume, fara sa imi fie teama de sotie, sau de gura lumii. Sunt prea egoista sa impart un barbat cu sotia lui. 
Vreau totul sau nimic intr-o relatie, pot oferii si primii o dragoste adevarata, de la un barbat care ma iubeste. Vreau timpul lui, nu vreau sa fiu doar o pauza din programul lui familial, si la urma tot singura sa dorm, fara alinare, mangaiere, si  fara acea dragoste nebuna dupa care toti tanjim.
I don't whant to be a dirty mistress!!!...
Ce parere aveti de relatiile extraconjugale, si de relatiile la locul de munca?