Trebuie sa gasesc in mine puterea de a ma ierta ...eu pe mine.
Nu am crezut ca dupa atatia ani voi ajunge din nou aici, sa aman luarea unor decizii, in speranta ca poate intr-o zii altcineva o va face in locul meu, sau, sa nu mai fie necesara decizia. Insa stiu ca, amanarea unei deciizii, nu duce la luarea acesteia cu mai multa usuriinta.
Nu, nu pot fii impulsiva si spontana in luarea deciziilor, mai ales cand aceste decizii imi afecteaza toata viata, sau cel putin viitorul foarte apropiat.
Azi, am reusit sa fac ceva ce imi doresc de mult timp, sa ma plimb, toamna prin padure pe o carare plina cu frunze ruginii si galbene, sa imi tarasc picioarele, sa-mi tavalesc gandurile, sa zboare frunzele, sa simt descatusarea viselor si sa primesc libertatea de care cu disperare am nevoie zilele astea.
Am reusit sa imi pun ordine in ganduri si principii, sa realizez ca faptele demonstreaza, de fapt, ceea ce simtim. Mi-am demonstrat mie insami ca sunt mai puternica decat as fii crezut, ca pot lupta pentru orice in viata, si ca pot face distinctia intre bine rau.
Viata ma testeaza, tot ce nu ma omoara ma face mai puternica, si am convingerea ca voi reusii tot ce imi voi propune de acum inainte. Simt ca am trecut cu bine testul, am depasit inca o etapa, sunt pregatita pentru urmatoarea.
E toamna in sufletul meu, cad frunze, bate vantul, dar nu ploua, e senin, nu mai sunt furtuni greu de indurat, s-a dus zbuciumul cararilor fara sfarsit, e o rascruce si stiu ca am ales drumul cel bun.Voi merge inainte si voi reusii.
Urmatoarea plimbare va fii impartita cu cineva special, care si demonstreaza prin fapte ceea ce simte.
Adio...gurita dulce.
:) bravo! sunt mandru de tine! :)
RăspundețiȘtergereSi eu sunt mandra de tine....de cea ce ai descoperit ca poti realiza.....ca poti merge mai departe...si ma bucur ca m-ai ascultat si ca nu ti-ai pierdut speranta ca urmatoarea plimbare va veni :) Felicitari!
RăspundețiȘtergereMultumesc de incurajari, trebuia sa ma dau cu capul...ca sa pot realiza ce imi spun mereu cei dragi din jurul meu...:))
RăspundețiȘtergereceea ce conteaza este sa-ti fie tie bine...dragostea nu are margini si nici reguli..daca vorbim de moralitate...se inneaca totul in limite...alege ce-ti dicteaza inima!
RăspundețiȘtergerebravo...sa nu uiti ca nu esti singura....noi suntem alaturi de tine....si nu oricine are aproape si ratiunea si impulsul in acelasi timp.....:)
RăspundețiȘtergere@Devill- intradevar dragostea nu are limite, dar se intampla uneori sa ne fie mai bine fara compromisuri majore in viata. Sunt persoana care vrea totul sau nimic in dragoste, iar daca nu se poate, prefer nimic, NU voi cauta calea de mijloc intr-o astfel de relatie, cu atat mai mult cu cat este la locul de munca. Cand este dragoste adevarata, este, si atunci se intampla fara ca noi sa alegem asta. Daca imi este sortit mie, va fii al meu, el sau care va fii, cand va fii. Multumesc ca ma citesti. :)
RăspundețiȘtergere@eva- multumesc, stiu, sunt putini cei care imi sunt alaturi, si ma bucura foarte mult ca te aflii printre ei...:) Iubesc ratziunea si impulsul cu tot ce vine la pachet cu ele...:))
RăspundețiȘtergereTraiesti??:) credeam ca te-ai pierdut prin parc...:)
RăspundețiȘtergereTraiesc, cu greu, dar mai traiesc.... Mult de munca si oboseala si-a spus cuvantul.... intru doar seara,cand nu adorm, la servici nu am internet...(ce bine)...:))
RăspundețiȘtergereneata:) ce lucrezi??
RăspundețiȘtergereEconomist...a...:)), domeniu financiar bancar
RăspundețiȘtergere